- satisfactie
- сущ.
общ. удовлетворение
Dutch-russian dictionary. 2013.
satisfactie
Смотреть что такое "satisfactie" в других словарях:
satisfacţie — SATISFÁCŢIE, satisfacţii, s.f. 1. Sentiment de mulţumire, de plăcere. ♦ Ceea ce produce mulţumire; motiv, prilej de a fi satisfăcut. 2. Act prin care cineva repară o ofensă adusă cuiva; act prin care cineva obţine sau dă cuiva ceea ce pretinde,… … Dicționar Român
satisfácţie — s. f. (sil. ţi e), art. satisfácţia (sil. ţi a), g. d. art. satisfácţiei; pl. satisfácţii, art. satisfácţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
jubila — JUBILÁ, jubilez, vb. I. intranz. A simţi o mare satisfacţie (exteriorizând o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 JUBILÁ vb. v. triumfa. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
contentaţie — CONTENTÁŢIE, contentaţii, s.f. (Latinism) Mulţumire, satisfacţie. – Din lat. contentatio. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 contentáţie s. f. → tentaţie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic CONTENTÁŢIE s.f … Dicționar Român
insatisfacţie — INSATISFÁCŢIE, insatisfacţii, s.f. Nemulţumire, neplăcere, nesatisfacţie. – Din fr. insatisfaction. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Insatisfacţie ≠ satisfacţie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime INSATISFÁCŢIE s.… … Dicționar Român
mulţumire — MULŢUMÍRE, mulţumiri, s.f. Acţiunea de a (se) mulţumi; exprimare a recunoştinţei; răsplătire. ♦ Satisfacţie, plăcere, bucurie, fericire, mulţumită; cuvânt, gest prin care se mulţumeşte (1) cuiva pentru ceva. [var.: (reg.) mulţămíre s.f.] – v.… … Dicționar Român
reparaţie — REPARÁŢIE, reparaţii, s.f. 1. Ansamblu de operaţii efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, defectat, pentru a l menţine sau a l readuce în starea normală de funcţionare. ♢ Reparaţii capitale = înlocuirea sau refacerea completă a unor elemente… … Dicționar Român
satisface — SATISFÁCE, satisfác, vb. III. tranz. 1. A mulţumi pe cineva îndeplinindu i o dorinţă, o necesitate, o exigenţă. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigenţe, dorinţe; a se potrivi, a corespunde. – Din lat. satisfacere. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
satisfăcut — SATISFĂCÚT, Ă, satisfăcuţi, te, adj. (Despre oameni) Care este plin de mulţumire, de satisfacţie; ale cărui dorinţe, exigenţe au fost îndeplinite; căruia i s a dat satisfacţie; care exprimă mulţumire; mulţumit. – v. satisface. Trimis de… … Dicționar Român
încântare — ÎNCÂNTÁRE, (2) încântări, s.f. 1. Starea celui încântat; sentiment de bucurie, de mulţumire, de entuziasm, de satisfacţie; farmec, vrajă. 2. (concr.) Aspect, fapt, lucru care produce o vie plăcere. – v. încânta. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… … Dicționar Român
bucura — BUCURÁ, búcur, vb. I. refl. 1. A simţi bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacţie. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (peior.) A râvni la...; … Dicționar Român
